Ne gasim intr-o
baraca cu obloanele ferecate. Este un univers care seamana
cu un spital cu paturile asezate intr-o aliniere sinistra.
Nu este o casa ca oricare alta.
Asistam la o ciudata si sordida vilegiatura a catorva
frumuseti nedorite, care au fost alungate din oras din
cauza unor manifestari de mare importanta: Jocurile Olimpice.
Orasul este Moscova. Este o vara fierbinte, grea, o vara
ce striveste si nu ocroteste. Alexandr Galin se inspira
dintr-un fapt real al anului 1980. Asa cum explica in
preambulul piesei sale: <Avand in vedere afluxul de
atleti si public strain si pentru a oferi o imagine imbunatatita
a vietii din U.R.S.S., autoritatile au evacuat din centrul
orasului toate prostituatele (supranumite ‘Olimpicele’),
toti alcoolicii si vagabonzii, toti declasatii.> Despre
aceste ‘colonii de vacanta’ (care nu erau deloc
placute) vorbeste Alexandr Galin. O modalitate de a sublinia
realitatea tarii sale. Sa indepartezi pe cei nedoriti,
sa cureti un oras… asa s-a facut si la Sevilla in
1988 pentru ca vizitatorii Expozitiei Universale sa poata
‘consuma’ imagini si miraje fara sa fie tulburati.
Revista “Theatre”– Paris
Cele doua distributii nuanteaza in moduri diferite atmosfera
si relatiile dintre personaje, creand nuclee de tensiune
dramatica dependente de forta actoriceasca a protagonistelor.
Astfel Adriana Trandafir este un ‘centru de iradiere’
artistica greu de neglijat sau inlocuit, sporind pregnanta
oricarui spectacol. Totusi, nici vulgaritatea de imprumut
a Valeriei Sitaru nu dauneaza personajului, ci il imbraca
in alta lumina, mai difuza, mai plauzibila. Dorina Lazar
propune o anumita personalitate a Valentinei, puternica
si slaba in acelasi timp, in tuse bine fixate si controlate,
iar Oana Stefanescu ii creeaza personajului ambiguitatea
culorilor intermediare. De fapt este interesant sa privesti
nu comparativ, ci complementar cele doua distributii,
pentru a avea un tablou (figurativ, cum spuneam, dar)
in varii tonuri cromatice, sau chiar o fresca mai vasta
a unei lumi marginale, insemnata pe veci cu stigmatul
nobil al esecului. Saviana Stanescu, ADEVARUL LITERAR
SI ARTISTIC
Spectacolul are un adevar impresionant si jocul actorilor
este sincer, relatiile stabilite omenesti, caracterele
bine conturate de catre interpreti, incat intreaga montare
devine o tensionata si emotionanta pagina de viata cu
comic asociat cu drama, cu grotescul – sinonim
cu tragicul. Nu poti decat sa-l urmaresti cu rasuflarea
intretaiata si gatuita de bucuria reintalnirii cu arta
autentica.” Ileana Berlogea
|
