| In Gaitele
Alexandru Dabija face comedie cu o ferocitate surazatoare…
Decorul lui Vittorio Holtier, un sir de covoare, mobilier
de epoca si costumele imaginate de Irina Solomon, bogate
si policrome, aduc o sublimare poetica acestui univers
uman, scos parca dintr-un vechi album. In aceasta ambianta
plastica fermecatoare, sub bagheta de maestru a lui Dabija,
echipa de la Odeon evolueaza omogen, cu rigoare si vigoare.
Ludmila Patlanjoglu, CURENTUL, iunie 2002
Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor
si situatiilor, altfel binecunoscut si gustat din plin
de publicul de orice varsta. De aceea, textul naste
pe scena, la vedere, o lume autentica, deloc prafuita,
incarcata de gesturi mici sau ample, demonstrative,
de ticuri verbale si nu numai, de un derizoriu cinic,
de o tristete infinita care bantuie si astazi in spatiul
clocotitor al Olteniei. Marina Constantinescu, ROMANIA
LITERARA
Spectacolul e actual intr-un mod mult mai putin evident,
aproape misterios, as zice dinauntru. Din zilele noastre
e sensibilitatea regizorului, mentalitatea lui, care
a organizat lumea gaitelor printr-o subtila dozare a
comicului, a sugestiei, prin ritm. Victor Scoradet,
COTIDIANUL, iunie 2002
Noua montare cu amara comedie a lui Alexandru Kiritescu,
Gaitele, semnata de Alexandru Dabija la Odeon, pastreaza
in aparenta contururile clasice. Elementele de modernitate,
de inedit, se insinueaza, totusi, subtil si au un efect
sigur. Spectaculoase sunt, bineinteles, travestiurile,
doua dintre gaite, Lena si Zoia fiind interpretate de
Ionel Mihailescu, respectiv Constantin Cojocaru, idee
ce accentueaza grotescul personajelor. Cristina Modreanu,
ADEVARUL DE WEEK-END, iunie 2002
Spectacolul de la Teatrul Odeon poate fi considerat
un eveniment teatral. Piesa a devenit in viziunea regizorului
un text cu totul “nou”, cu subtilitati aproape
nebanuite si o montare extrem de complexa, sustinuta
de jocul actorilor. Ionel Popescu, INDEPENDENT,
mai 2002
|
