Un titlu ciudat
si o piesa stranie. Actiunea are loc intr-un bloc si aduna
impreuna povestile lui Hermann Wurm, bolnavul si uneori
insuportabilul artist, ale familiei Kovacic, o mixtura
de marunte atitudini burgheze, (doua familii sunt obsedat
de sex si marcate de o nebunie bizara) si doamna Grollfeuer
o bogata vaduva inversunata, nociva. In sfarsitul piesei,
la aniversarea zilei sale de nastere, Frau ii otraveste
pe Kovacic, cu un oarecare regret pe Hermann si se sinucide.
Particularitatea literaturii lui Schwab este aceea ca
ea se naste din cuvinte, traieste si se formuleaza prin
cuvinte. Nu sensul ci forma cuvintelor este cea care da
particularitea textului. Este o limba a subconstientului,
o aducere la lumina a fortelor psihice ascunse in noi.
Dramaturgia lui Schwab este un gest brutal, e ca si cum
cineva te-ar lua cu forta de ceafa, te-ar pune cu de-a
sila in fata oglinzii si apoi ar incepe sa-ti smulga pielea
de pe obraz ca sa vezi cum esti in realitate.
... A adus in sfera literaturii abjectul, penibilul si
monstruozitatea fara sa faca arta abjecta, penibila si
monstroasa. A impacat expresionismul german cu literatura.
A scris asa cum noi nu avem curajul sa visam. Dan Stoica
Daca nu pentru umorul cinic din ce in ce mai gustat
de public, nici pentru mana sigura cu care a fost condus
spectacolul si nici macar pentru interpretarea plina
de naturalete a actorilor, atunci macar pentru a va
forma o opinie si tot merita Genocidul vazut.
Cristina Rusiecki, OBSERVATOR CULTURAL, 12.02/18
februarie 2002
Montarea lui Sorin Militaru, cu piesa austriacului
Werner Schwab, Genocid sau ficatul meu e fara rost,
a depasit fara efort dificultatile uriase legate de
violenta textului (atat de limbaj, cat si de nivelul
actiunii dramatice), fiind foarte bine primita atat
de public cat si de critica. Victor Scordet, CONTEMPORANUL,
11 iunie 2002
|
