Dorina LAZAR,
Tamara BUCIUCEANU, Adriana TRANDAFIR, Valeria SITARU,
Iuliana CIUGULEA, Virginia ROGIN, Angela IOAN/Ileana CERNAT,
Diana GHEORGHIAN, Jeanine STAVARACHE, Brandusa MIRCEA,
Anca NECULCE, Liana MARGINEANU, Crina MURESAN, Carmen
TANASE
Muzica:
N/A
Scenografia:
Irina SOLOMON,
Dragos BUHAGIAR
Durata
spectacolului:
2h
Sinopsis:
CUMETRELE
este prima piesa a lui Michel Tremblay. Scrisa in 1965
si prezentata in 1968, a fost declarata “cel mai
important eveniment, singular in istoria teatrului din
Quebec”, si face parte din programa tuturor liceelor
canadiene. Stilul teatral al lui Tremblay este complex
si variat, pornind de la o baza a observatiei naturaliste
si cladind un evantai de monologuri stilizate de o extrema
intensitate si de coruri vorbite exploziv. La prima vedere
piesa pare simpla, dar dupa cum afirma W. Gordon Smith
(in cronica sa la productia Teatrului Tron din Glasgow),
Cumetrele este "o piatra pretioasa teatrala, care
straluceste cu reflectii vulgare de minereu ieftin, dar
in a carei adancuri mocnesc flacarile diamantului veritabil".
In 1987 revista Lire mentioneaza piesa in Biblioteca ideala
ca una dintre cele 49 de piese de teatru care trebuiesc
citite de cei care sunt interesati de dramaturgie, de
la origini pana azi.
Abordata intr-un registru aparent comic, imprejurarea
dezvaluie dramele fiecareia dintre cele 15 femei, vorbeste
despre alienarea si frustrarile unei intregi generatii,
crescuta in automatismele si mentalitatile inchistatoare
ale periferiei Quebecului. Prezenta Cumetrelor in Bucuresti
da sansa Teatrului Odeon de a distribui pe aproape toate
actritele trupei intr-un singur spectacol. Acestea profita
de ocazie si raspund la unison cerintelor personajului
colectiv, care trece gradat de la politetea prefacuta
la denigrare, denunt si ura. Anca Rotescu, DREPTATEA
Petre Bokor si-a folosit in mod fericit experienta cinematografica, recurgand
la un montaj alert al scenelor, alternand monologurile si dialogurile pe care
le decupeaza cu ajutorul luminii, in prim planuri si in planuri generale, dand
astfel relief ambelor teme existente in text: conditia femeii (la fel de precara,
socialmente, in Canada ca si oriunde in lume) si obsesia maniacala a <loviturii>
financiare (care bantuie, mai de curand, si pe la noi).
Spectacolul are ritm si tensiune, are si haz, are si
tristete… Alice Georgescu, TEATRUL AZI
