Distributia reuneste profesionisti de înalta clasa, monstri sacri ai teatrului nostru, iar fiecare impune personajul ce îi revine, printr-o interpretare de neuitat. Doar în primul act al piesei îl vom întâlni pe Marin Moraru, în rolul lui Stefanescu, secretarul de redactie al “Dreptatii”. Un rol de planul doi, din care actorul face o mica bijuterie. De la gest la privire, la urmarirea partenerilor, pâna la nunatarea replicilor, jocul luiMarin Moraru este admirabil si rasplatit cu aplauze la scena deschisa. Irezistibil este Gheorghe Dinica în Borcea, directorul “Dreptatii”, ce aminteste de Pamfil Seicaru si celebra sa zicere “santajul si etajul”. Cu naturalete, dar si cu perfidie si siretenie, directorul lui Dinica manipuleaza articole din ziarul sau, dupa cum dicteaza puterea banilor. Actorul descopera multiple laturi ale acestui personaj, servil dictaturii banului, puterii, usor de întâlnit si astazi în mass-media manipulata. Mircea Albulescu a mai jucat rolul marelui industrias Bucsan dar, de asta data, se poate spune ca împlineste o creatie. Odiosul Bucsan, ce jongleaza cu ministrii puterii crede ca totul se poate cumpara pe milioanele sale. Afaceristul, în interpretarea lui Mircea Albulescu, este un om coplesit de forta banului, un trist milionar veros, incult dar cu pretentii de aristocrat al banilor. Stralucita este impunerea lui Bucsan –foarte asemanator cu un Bucsan contemporan – prin caracteriuzarea amanuntita facuta de Mircea Albulescu. Actorul mai are meritul de a fi “coordonatorul si asistentul acestui proiect” de spectacol. (...) Ilinca Goia îsi poate trece în biografia sa artistica drept o creatie rolul Magdei Minu. Dupa Catavencu, surprinzator este Claudiu Bleont în visatorul profesor Andronic. Doua partituri total opuse dezvaluie, din nou, complexitatea unui mare talent. Doua scurte aparitii, cele ale proprietarului tipografiei, Agopian, sunt remarcabile datorita lui Mihai Fotino, dar si prezentarea ministrului Branescu, de catre Constantin Dinulescu si a aspidei secretare a lui Bucsan, de catre Carmen Ionescu ramân în memoria publicului. Ileana Lucaciu, TIMPUL LIBER, 29 mai 2003