Felix ALEXA
de I.L. CARAGIALE

     Nu intram bine la spectacolul cu „O noapte furtunoasa” de la National, ca reflectoarele, privirea si degetul lui Jupân Dumitrache se îndreapta catre public. Facându-l pe Titirca Inima Rea sa arate oarecum acuzator catre noi, cei din sala („Iaca niste papugii”, niste „amarâti de amploaiati”, niste „scârta scârta pe hârtie”), asa cum ne rasfrângem în „oglinda sui-generis din fundalul scenei – regizorul Felix Alexa argumenteaza indirect actualitatea operei caragialiene. Pledoaria sa aparent simpla si cuceritoare sta în argumentarea permanentei operei: în reliefarea caracterului etern al sentimentelor, aspiratiilor, orgoliilor si iluziilor omenesti, între pasionalitate erotica si interes sau miza politica. (...) Punând accent pe pasiunile amoroase ale personajelor, pe qui-pro-quo-ul iscat de Dinca vinagiul care bate pe poarta nr.6 întors, ce-l face pe Rica Venturiano sa greseasca adresa, pe gelozia exacerbata a lui Jupân Dumitrache, pe siguranta jurnalistului si amploaiatului de judecatorie ca amorul lui e împartasit de Zita, regizorul îl situeaza pe Caragiale în universalitate. NATALIA STANCU, Curierul national, 28 noiembrie 2003

Dincolo de simplitatea aparenta care ne spune, înca o data, ca teatrul se face cu idei, nu cu obiecte, decorul are secretul lui: un culoar care dubleaza fundalul, abia luminat din când în când, care dezvaluie incrustatii de vegetatie.
(...) Stilizând la maximum acareturile lui Jupân Dumitrache, renuntând la ideea ca este o lume aflata în reconstructie (cum reiese foarte bine din text), Felix Alexa ne arata o noua “Noapte furtunoasa” cultivata si moderna. MIRCEA GHITULESCU, Dimineata

Inteligent, lucid si cultivat, atribute ce potenteaza indiscutabilul sau talent, stiinta de a gândi riguros un spectacol si de a alcatui distributii adecvate. Felix Alexa a abordat „O noapte furtunoasa” împotriva traditiei, fara prejudecatile impuse de aceasta, dar netradând nici esenta operei, nici spiritul lui Caragiale. El a abordat acest pamflet profund, universal prin semnificatie, despre o existenta abulica, torturata de erotism si politica”, pornind de la niste judecati clare exprimate într-un succint „caiet de regie”: „Noapte a senzatiilor dilatate, a viziunilor erotice si eroice, a politicii traite senzual, a „silentiului lugubru” si a „inspiratiunilor”. Noapte traita intens, cu patima, nehranita însa din „românismul” excesiv în care autorul a fost deseori îngropat. (...) Punând accent pe pasiunile amoroase ale personajelor, pe qui-pro-quo-ul iscat de Dinca vinagiul care bate pe poarta nr.6 întors, ce-l face pe Rica Venturiano sa greseasca adresa, pe gelozia excerbata a lui Jupân Dumitrache, pe siguranta jurnalistului si amploaiatului de judecatorie ca amorul lui e împartasit de Zita, regizorul îl situeaza pe Caragiale în universalitate. EUGEN COMARNESCU, Cronica Româna, 19 noiembrie 2002

Temerar Felix Alexa elibereaza piesa de “balastul românismului” propulsând-o într-o zona spatio- temporala mai larga si mai profunda, în valoarea ei europeana si universala.
(...) O lume nebuna, cuprinsa de un delir al simturilor si trairilor devoratoare se hârjoneste, se fugareste, se maltrateaza burlesc si crud, în acordul valsurilor lui Richard Strauss. În acest carusel sunt prinsi si spectatorii, ca martori, dar si eroi ai unui vis-cosmar, când chipurile lor sunt reflectate în oglinziile- decor, ce întind o punte imaginara între actori, public si timpul lui Nenea Iancu. (...) Felix Alexa aduce la rampa o echipa tânara, care, sub bagheta sa, devine performanta în roluri marcate de monstri sacri ai teatrului românesc. În acest dialog- pariu, ei duc mai departe traditia, îmbogatind-o cu sensibilitatea vremii noastre, construind noi modele, portretizeaza remarcabil, oferind o suita de recitaluri, într-un spectacol-recital. LUDMILA PATLANJOGLU, Curentul

Pe cât de mare este rafinamentul montarii, pe atât de profund este umorul viziunii. Decorul, care se rezuma la un leagan atârnat în mijlocul scenei, light-designul si valsurile vienze scot actiunea din mahalaua cu parfum îndoielnic, transferând-o într-un spatiu eterat si atemporal, în care personajele lui Caragiale îsi gasesc, în sfârsit, cravasa ce da spre universalitate. Tiradele personajelor sunt altoite cu gaguri ingenioase si, ceea ce este foarte important, lipsite de vulgaritatea aceea care, mai nou, se confunda cu succesul de casa. (...) Titirca Inima Rea este, în varianta Mircea Rusu, un familist latino, patimas pâna la turbare, cu subtilitati infinitezimale si umor mirobolant. Veta Irinei Movila este o dama bine, usor abulica, verisoara buna cu Colombinele din commedia dell’arte, care jongleaza cu vorbele si ghemele de lâna. În Chiriac, Mihai Calin furnizeaza o revelatie a capacitatilor sale etalate în totalitate, pâna acum, doar în filmul „Pepe si Fifi”. Jocul lui îmbina zeflemeaua cu pelteaua amoroasa, gelozia cu accesele romantice. Aparitia lui Rica Venturiano (Dan Puric) îsi poate gasi ehivalentul într-o eruptie vulcanica. Umorul cu totul si cu totul special al lui Dan Puric este validat înca o data de aplauzele furibunde, la scena deschisa. O încarcatura considerabila de rafinament marcheaza si jocul actorilor Orodel Olaru (Nae Ipingescu), Rodica Ionescu (Spiridon), Ileana Olteanu (Zita). Exista suficinte motive sa credem ca „O noapte furtunoasa” în varianta lui Felix Alexa este cea mai buna montare din ultimii ani a unei piese de Caragiale. În orice caz, este un spectacol de vazut obligatoriu! GABRIELA HUREZEAN, National, 29 mai 2003

Întreaga suflare teatrala româneasca este pe baricade! Cea de-a 12-a editie a Festivalului National de Teatru I.L.Caragiale a debutat excelent cu spectacolul O noapte furtunoasa în regia lui Felix Alexa, cu o distributie foarte bine aleasa: Mircea Rusu, Irina Movila, Dan Puric, Mihai Calin etc., care sâmbata seara a fost la înaltime. Atmosfera festiva prilejuita de acest debut în forta al Festivalului a avut în centru personalitati politice, care au savurat un spectacol de calitate. Pe al treilea rând al Salii s-au asezat Radu Beligan, Presedintele României, Ion Iliescu, Dana Nastase într-o tinuta eleganta, în alb si negru, Adrian Nastase, Razvan Theodorescu, Dinu Sararu. De asemenea, au fost prezenti numerosi actori, regizori si critici (...) aplaudând minute în sir la finalul spectacolului, a carui reusita se datoreaza printre altele lecturii vii a textului lui Caragiale si scenografiei subtile si inspirate create de Diana Ruxandra Ion. Independent, 2 decembrie 2003