Grigore Gonta se dovedeste, si de asta data, un regizor serios si inventiv, fara a uita ca alti confrati mai “narcisisti”, de sensurile piesei pe care o monteaza, de dragul excesului de gaselnite regizorale. De aceea spectacolele sale sunt atât de diverse, întrucât Grigore Gonta slujeste cu credinta pe fiecare autor în parte, iar contributia sa fiind aceea de a sublinia elementele esentiale ale piesei, prin modalitati nu o data inedite si socante. Versiunea sa scenica a piesei “Iubire”, ca si inventivitatea regizorala se bazeaza, în principal, pe parodie si hiperbola, efectul obtinându-se din acest joc contrastant. În cadrul scenografic lapidar dar sugestiv imaginat de Florica Malureanu (un mare practicabil rotund în mijloc, având totodata rol de podea, de masa, de loc pentru picnic, înconjurat de scaunele mobile ale spectatorilor, mutati chiar de actori dupa necesitatile impuse de regie) evolueaza personajele(...). Mai cu seama partiturile celor trei surori si ale celor trei tineri “vânati” în vederea casatoriei au parte de interpretari excelente, nu de putine ori socante pentru spectatori. În rolul Luizei - o Maia Morgenstern inedita, compunându-si un portret de tragediana de opera, cu voce grava, jucând în registru hiperbolic, este surprinzatoare, pendulând între comedie si drama. Îndragostita de tânarul poet Biky - interpretat cu vigore de Silviu Biris, care, dupa ultimele sale trei roluri diferite ca factura din “Lucrezia Borgia”, “Egoistul” si “Iubire”, e pe cale sa devina o adevarata vedeta a Nationalului - Luiza - Maia Morgenstern traieste cu disperare despartirea de acesta, care pleaca sa se afirme la Budapesta. Vulcanica si tenace, Nelli (jucata cu voluptate de Eugenia Maci) lupta cu surorile ei, devenite rivale, pentru a-l obtine de sot pe “ofiterul de finante” Komoroczy (Vitalie Bichir), suferind de boli mai mult sau mai putin imaginare. Ambii interpreti intra firesc în pielea personajelor, împletind umorul suculent cu tristetea. Eugenia Maci realizeaza unul din cele mai reusite roluri ale sale, iar Vitalie Bichir îsi dezvaluie pe deplin talentul, fiind mult mai convingator decât în Vronski din “Anna Karenina”. A treia pereche capata, la rându-i, relief, în interpretarea Taniei Popa (de la suavitate la forta dramatica) si a lui Razvan Oprea. Astfel, cuplul Böske - Ofiterul se integreaza cu aplomb în economia spectacolului, slujind cu consecventa conceptia regizorala. Numai cuvinte de lauda pentru creatia Simonei Bondoc în navalnica si severa dna Szalay, ca si pentru maestrul Ion Lucian, care construieste cu minutie rolul dlui Szalay, vazându-si cu indiferenta fata de familie de tabieturile de pensionar, dar având si accente de autoritate. În roluri de mai mica întindere, joaca fara cusur un as al scenei românesti, Mihai Fotino, conferind un farmec aparte unui reprezentant al pompelor funebre; deopotriva, personajul pitoresc al bacanului Biky, tatal poetului “evadat” în capitala, este servit cu masura comica de Mihai Persa. “ Eugen COMARNESCU, Cronica Româna, 15 noiembrie 2004 - "Când inventivitatea regizorala transforma o drama burgheza într-o suava tragicomedie"

“Cei care au vazut “Numele trandafirului”, “O scrisoare pierduta”, “Take, Ianke si Cadîr” sau “Crima pentru pamânt” stiu destule despre vocatia clasicizanta a regizorului Grigore Gonta.Cu atât mai uimitor este virajul pe care îl face acum în directia teatrului interactiv, cu vizibile irazatii avangardiste. (...) Printr-o imngenioasa scenografie, spectatorul se afla în miezul problemei, caci lucrurile se întâmpla peste tot în jurul lui. (...) Ramâi cu bucuria de a o fi vazut pe Maia Morgenstern într-un nou rol surprinzator. (...) Se pare ca visul ei dintotdeauna era sa devina muza. Si daca visul i s-a împlinit, trebuie sa semene cu o muza! Luiza devine brusc o tragediana cabotina, cu gesturi de o teatralitate ce frizeaza ridicolul, fieare miscare este studiata cu grija, fiecare intonatie este construita din efecte pretentioase. (...) O nota de burlesc condimenteaza si personajul Eugeniei Maci. Sora mijlocie, Nelli, este o midineta ultramoderna care circula pe trotineta cu claxon, îsi schimba culoarea parului o data cu vesmintele si, conform aparentelor, stie sa traiasca la maximum. Dar, sub stralucirea ei exploziva se ascunde teama ca va ramâne domnisoara batrâna. Mezina, Boske, interpretata de Tania Popa, este singura care traieste cu adevarat, libera de prejudecati si temeri matrimoniale. Boske seamana cu o vrabiuta guresa, într-o dimineata de primavara. (...) omuletul caraghios si ipohondru numit Komoroczy (Vitalie Bichir) va deveni tinta unor efuziuni amoroase mai mult sau mai putin motivate din partea surorilor. Si cu ce mai ramâi? Cu trioul de mirese rosii care interpreteaza live pagini celebre din Bach, Puccini, Verdi, Brahms, Mozart, Bizet si cu aluziile fin ironice transmise prin muzica (...), dar si cu hohotul sanatos declansat de expozeul lui Kocsardi (Mihai Fotino) privind performantele firmei sale de pompe funebre (...) si reîntâlnirea cu Ion Lucian, al carui haz mucalit combate ridurile mereu cu aceeasi eficienta. Gabriela HUREZEAN, National, 16 noiembrie 2004 – “Iubire”, spectacolul în care esti plimbat cu scaunul”