Spectacolul
montat de Nona Ciobanu este dominat de o scenografie ce
utilizeaza cele mai performante mijloace video, sunet
stereo etc. În aceasta ambianta interpretii au meritul
de a sublinia caracterul cinic al demersului dramaturgic
al acestei piese ce are savoarea unui "foileton de
gazeta".
Slava Domnului ca m-am nascut în România si
m-am trezit de la început vaccinat împotriva
iluziilor. A oricaror iluzii. Pe de o parte, catastrofa
politica-sociala-economica, pe de alta parte existenta
în goliciunea ei. Am avut mania de a împinge
lucrurile la ultima consecinta, iar România chiar
asta e: pânzele albe ale faptului de-a fi, pur si
simplu. În toata hotia si minciuna din jur e o mare
corectitudine existentiala: nimeni nu-si face iluzii si
nu-ti da impresia ca si-ar putea face. Vlad ZOGRAFI
Un spectacol modern , violent colorat (tocmai pentru
a masca cenusiul existentei pe aceste meleaguri), care
vorbeste fara prejudecati despre cinismul ce îi
domina pe români, aruncându-i în deriziunea
în care le place atât sa se balaceasca.
Nu întâmplator, reprezentantul binelui,
Alex David, sfârseste dupa mai multe încercari
de a-si gasi locul într-o lume a raului, esuate
lamentabil, într-o casa de nebuni, singurul loc
în care se simte protejat cu adevarat. Viitorul
e maculatura este, cu toata aparenta sa de comedie,
un adevarat thriller în care binele si raul se
înfrunta pe pamânt românesc, motiv
pentru care primul n-are nici o sansa de a învinge.
Ceea ce ne spune dureros de multe lucruri despre noi
însine. A se vedea neaparat spectacolul, poate
mai avem o sansa. Cristina MODREANU, Adevarul literar
si artistic, 8 aprilie 2002
|
