Aceasta prima
piesa a lui Bertolt Brecht poate fi interpretata ca o
"moralitate", în succesiunea misterelor
crestine ale epocii medievale. Chiar daca originea zeului
Baal se pierde în mitologia mesopotamica si antichitatea
semita si a fost adoptat de catre tânarul dramaturg
drept un posibil alter-ego. În viziunea regizorala
a lui Dragos Galgotiu si cea plastica a scenografului
Dragos Buhagiar (Premiu de scenografie UNITER!) , trupa
Teatrului MIC înfatiseaza o panorama a lumii moderne
aservita viciului, un haos rasturnat, un paradis al iadului,
o alegorie incitanta, o ultra-rafinata blasfemie ce încânta
ochiul si indigna cugetul.
Atunci când a scris Baal , dramaturgul nu elaborase
înca teoria teatrului epic, cu strategiile lui de
distantare? Ca sa-l îndragim pe Brecht, avem nevoie
sa credem ca, atunci când a scris piesa, el s-a
aflat periculos de aproape de Baal. Si ca, în sinea
lui, nu s-a despartit niciodata de el, oricât de
tare a încercat, oricât de ferm i-ar fi poruncit-o
comandamentele succesului si ale prosperitatii. Victor
SCORADET
Spectacolul a participat în 2003 la Festivalul
de teatru de la Sibiu.
Interpretarea textului de catre Dragos Galgotiu este
imaginativ materializata în primul rând
gratie splendidei scenografii semnate de Dragos Buhagiar.
Cubul din sticla în care sunt "înghitite",
pe rând, personajele, marcheaza când singuratatea
poetului, privit ca o curiozitate prin pereti, când
distanta dintre Baal si lumea care nu vorbeste aceeasi
limba cu el. Costumele au parfum de epoca si o cromatica
simbolica, iar accesoriile, inspirat concepute, sugereaza
fie decaderea eroilor (vezi cazul Emilie-Sophie), fie
glisare înspre atmosfera de circ. Regizorul a
fost inspirat distribuindu-l în rolul lui Baal
pe tânarul Cristian Iacob. Aflat la o vârsta
apropiata celei a eroului, el are impetuozitate si energie
electrizanta si materializeaza revolta într-o
miscare scenica punctata de momente de bravura acrobatica.
Dana Duma, Ecart, 10 aprilie 2003
|
