Andreea Bibiri,
Irina Petrescu, Mariana Mihut, Cornel Scripcaru, Razvan
Vasilescu, Doru Ana, Ionel Mihailescu, Victor Rebengiuc,
Marius Chivu, Ana Ioana Macaria, Serban Pavlu
Muzica:
N/A
Scenografia:
N/A
Durata
spectacolului:
3h 10' cu
pauza
Sinopsis:
Acest regizor
cu imaginatie si gîndire treaza, împreuna
cu legendara trupa a nu mai putin legendarului teatru
românesc de prim-rang european, a reusit sa realizeze
un spectacol substantial si care tine, tot treaza, si
atentia publicului pe parcursul celor trei ore cît
dureaza.
Casatoria lui Gogol este o piesa care pare inactuala astazi,
la peste 150 de ani de la scrierea sa. Totusi, acest regizor
cu imaginatie si gîndire treaza, împreuna
cu legendara trupa a nu mai putin legendarului teatru
românesc de prim-rang european, a reusit sa realizeze
un spectacol substantial si care tine, tot treaza, si
atentia publicului pe parcursul celor trei ore cît
dureaza. Modul în care a pus în scena, cu
totul altfel decît o facuse cu Unchiul Vanea acum
doi ani si ceva, surprinde si încînta. Personajele
sunt lucrate ca individualitati, ajungîndu-se pîna
la caracterizarea fiecarui pretendent la casatorie printr-un
instrument muzical, la care acesta îsi cînta
iubirea pentru fata - zice-se batrîna - care doreste
sa se marite, dar nu se poate decide între cei cinci
barbati care o petesc (Andreea Bibiri, bine în rol).
Regizorul îi încredinteaza lui Kocikariov,
prietenul unuia dintre pretendenti, cel ales si care evadeaza
de la nunta în ultima clipa, rolul constructorului
întregii drame, care se joaca, pîna în
final, în cheie comica. Razvan Vasilescu, cel care-l
întrupeaza pe Kocikariov, este - se vede si aici
- un mare actor. Si nu în devenire. El este dracu'
(Eu, Doamne?, ar spune Toma Caragiu, ca-ntr-un celebru
scheci de televiziune), cel care construieste perechea
ce, în cele din urma, se va dezmembra lamentabil,
din cauza nehotarîrii amicului sau. O figura care
se retine este si petitoarea, în rol Mariana Mihut
face si ea minuni artistice. Apoi ce sa spunem, fiecare
dintre cei cinci pretendenti, Doru Ana, Ionel Mihailescu,
Victor Rebengiuc, Marius Chivu si cîstigatorul Cornel
Scripcaru, sunt figuri de neuitat, ceea ce se datoreaza
regizorului, dar mai ales talentului individualitatii
fiecaruia. Ce gama ampla de la Marius Chivu la Victor
Rebengiuc! O scara pe care spectatorul regaseste diversitatea
psihologiilor umane. Irina Petrescu, în rolul matusii,
are un rol mai restrîns, dar marea actrita pe care
o stim gaseste resurse pentru a-i da pregnanta si a-l
face memorabil. Serban Pavlu, în servitorul lui
Podkoliosin, cîstigatorul care alege sa nu ia nimic,
e conturat cu maiestrie, îngrosat deopotriva de
conceptia regizorala si de talentul acestui actor pe care
trebuie sa-l retinem. Ana Ioana Macaria, o tînara
(înca) actrita pe care am mai vazut-o în roluri
mici, nu prea are ce sa scoata din ceea ce i se ofera
si, totusi, este de cîteva ori în prim-planul
atentiei. Cu decorurile sugestive, rusesti, ale lui Mihai
Madescu, si costumele sugestive, semnate de Maria Miu,
spectacolul este o împlinire, iar Teatrul Bulandra
devine, asa cum îmi spunea dupa spectacol Irina
Petrescu, specialist în rusi. Dar nu în orice
rusi, ci în cei mari. O stagiune care se deschide
cu un asemenea spectacol, într-o sala renovata si
ajunsa de nivel european, datorita unei primarii generale
protectoare a artei teatrului, este o promisiune. Una
pe cale de împlinire. Ion Parhon, România
Libera
Cautarea partenerei sau partenerului îsi are în
Casatoria un filon comic, e adeseori satirizata, dar în
subtextul ei, ascunde tristetea celui singur, impresionant
subliniata de viziunea regizorala.
În 20 septembrie startul stagiunii a fost dat de
Teatrul Bulandra cu premiera Casatoria de Gogol; dupa
un final de stagiune cu un spectacol memorabil, Oblomov,
dupa ce mai prezentase remarcabilele montari cu Titus
Andronicus si De Pretore, acum cucereste spectatorii prin
Casatoria si demonstreaza revenirea în 2003, în
forta, la locul de frunte în miscarea teatrala pe
care cândva l-a detinut acest teatru. Unii au privit
cu neîncredere distribuirea în rolul de director
al prestigiosului colectiv de la Bulandra a regizorului
de marca, Alexandru Darie. Dupa ultimele premiere, nu
se poate spune decât Jos palaria! în fata
actualei directii. Bulandra a oferit consecvent publicului
bucuria teatrului bun, prin patru spectacole ce nu se
pot uita usor.
Un Gogol inedit, modern expus, în care comedia are
usoare treceri spre drama, un Gogol contemporanul nostru
ne propune Yuriy Kordonskiy, regizorul Casatoriei si admirabila
sa echipa. De-a lungul timpului, am vazut mai multe spectacole
cu aceasta piesa, dar nici unul nu sesiza poezia amara
a iubirii si singuratatii, dibaci tainuita de Gogol sub
aparenta spumoasei comedii. Yuriy Kordonskiy ridica usor
valurile satirei expunerii dorintelor fiecarui personaj
si arata ca fiecare are necazul sau tainic, ascuns. Regizorul
respecta si da valoare replicii prin îndrumarea
fiecarui actor, pe care îl fereste de falsitate
si exagerare, de asemenea el detine harul de a mobila
inspirat cuvântul prin o serie de imagini teatrale
rafinate. În Casatoria sunt multe momente în
care replica e urmata de pauze, pentru reverberarea sa
prin imagini marcate de miscarea actorilor, compusa din
mici amanunte semnificative însa. Expresia mâinii,
gestul, atitudinea corpului, mersul sunt doar câteva
caracteristici prin care fiecare actor sporeste definirea
personajului atribuit. Adeseori miscarea si chiar accentele
interpretarii amintesc de particularitatile filmului si
în special ale celui mut. Încântator
modernizeaza pentru întelegerea spectatorului mileniului
trei, Yuriy Kordonskiy o piesa clasica precum Casatoria,
revizuind - cum se indica si în program - traducerea
Luciei Demetrius, strecurându-i discret expresii
ce amintesc de aspecte ale zilelor noastre. De la imaginea
teatrala la cuvânt si interpretare, totul este minutios
dirijat regizoral spre a ne arata un adevar cunoscut de
când lumea, goana individului de a-si afla un partener,
dorinta lui de a nu fi singur. Cautarea partenerei sau
partenerului îsi are în Casatoria un filon
comic, e adeseori satirizata, dar în subtextul ei,
ascunde tristetea celui singur, impresionant subliniata
de viziunea regizorala.
Primul sprijin al conceptiei sale, Yuriy Kordonskiy îl
are în decorurile lui Mihai Madescu si costumele
Mariei Miu. Cum fata de maritat (Agafia) e fiica de negustor,
are o zestre apreciabila cu câteva case pomenite
adeseori, Mihai Madescu le foloseste spre a marca spatiul
actiunii. Orice casatorie ortodoxa fara o nunta la biserica
se spune a nu avea valabilitate, iar regizorul îsi
începe spectacolul cu un însemnat prolog al
nuntii cu preot. Atunci, spatiile ferestrelor cladirilor
imaginate de Mihai Madescu se lumineaza, dezvaluiesc icoane
si creeaza o atmosfera aparte. În haine de prelat
vrea sa oficieze casatoria Agafiei cu Podkolesin, un personaj
ciudat. Începe apoi reprezentatia propriu-zisa si
se va dezvalui tâlcul acestei secvente impresionante,
preotul este de fapt Kocikariov, prietenul mirelui ce
purta un halat ciudat la cununie, cel care va încerca
cu disperare sa-l peteasca Agafiei pe Podkolesin, concurând-o
pe petitoarea de profesie, Fiolka Ivanovna. Cadrul scenografic
are drept mobilier mai multe scaune si o masuta, elemente
miscate mereu cu nervozitate specifica actiunii. Lui Mihai
Madescu i se datoreaza o scenografie functionala, excelent
conceputa. La rândul sau, Maria Miu, un alt maestru
al scenografiei, deseneaza pentru fiecare rol costume
cu mici accesorii ce întregesc definirea complexa
a personajelor. Toti actorii sunt ireprosabili în
tratarea partiturilor pe care le interpreteaza cu o debordanta
placere si dovedesc a fi o echipa unita în jurul
regizorului. Se întâlnesc în aceasta
distributie doua generatii, cea a maestrilor Teatrului
Bulandra cu aceea a tinerei generatii, ce îsi afirma
valorile sale. Pentru a nu nedreptati pe nimeni vom atrage
atentia asupra distributiei în ordinea indicata
de autor. Agafia, fata aflata în cautarea unui mire
este Andreea Bibiri. Minunat este modul în care
îsi dezvolta actrita personajul, la început
pare o naiva, ca apoi cu temperament, în forta,
sa-si afirme fermitatea în gasirea cât mai
repede a celui ce îi va fi sot. Agafia are o matusa,
pe Arina, care vegheaza la maritisul ei. Irina Petrescu
compune acest personaj cu fantezie si finete. Este antologica
scena în care ea adreseaza perfid petitorilor întrebarea:
Dvs. cu ce ocazie pe la noi?, fiecaruia punându-i
în alta nuanta aceasta falsa întrebare. Petitoarea,
Fiolka, când nazuroasa, când sireata, când
sensibilizata de soarta fetei, revine Marianei Mihut care
înfaptuieste o creatie exemplara.Este incredibila
capacitatea acestei actrite de a se transforma de la un
rol la altul, fiind de nerecunoscut în impunerea
diversa a partiturilor. Sase vor fi pretedentii la mâna
Agafiei si la zestrea sa, dintre care Podkolesin e alesul.
Functionarul expeditor Podkolesin îsi are perfect
dezvaluite temerile sale, fricile de casatorie prin jocul
bogat în accente si nuante dezvoltate cu credibilitate
de Cornel Scripcaru. Mai are însa si un prieten,
timidul functionar, pe Kocikariov, un discipol al diavolului,
un dracusor abil, însurat si el, care parca vrea
sa-i plateasca o polita amicului, împingându-l
la casatorie spre a vedea si el necazurile ce le poate
aduce un mariaj. În acest rol, Razvan Vasilescu
se poate spune ca realizeaza o creatie, jonglând
cu diverse modalitati de interpretare. Uneori e uluitor
cum rosteste rapid replicile al caror sens îl dezvaluie
mai ales prin expresie si miscare. Ceilalti cinci petitori,
roluri aparent de mai mica importanta, sunt desavârsit
jucate de actorii distribuiti.
Plin de energie, dar si emotionat de situatie, va fi seful
de departament, Doru Ana care mai poarta si un nume hazliu,
Omleta, pe care îl rosteste cu jena. Un filfizon
ofiter cu pretentii ca aleasa sa vorbeasca frantuzeste
e Ionel Mihailescu. Rari sunt actorii care stiu sa modeleze
inventiv, cu masura o astfel de partitura comica, iar
Ionel Mihailescu se afla printre ei. Desigur ca surpriza
distributiei ramâne maiastra interpretare a ofiterului
Jevakin de catre Victor Rebengiuc. Exploziv si plin de
ifose este la început când îsi revendica
mireasa, ca apoi actorul sa faca nuantat simtita amaraciunea
refuzului, ce îl determina sa-si dezvaluie si alte
înfrângeri. Îngâmfatul marinar
e pâna la urma un biet om singur si trist, splendida
dezvaluire facuta prin jocul desavârsit al artistului.
Un pretendent bâlbâit, capata importanta datorita
masurii atente în abordarea aspectelor comice de
catre Marius Chivu. Fata din casa pare un rol banal, dar
Ana Ioana Macaria îl scoate în evidenta, fiind
mereu prezenta prin urmarirea expresiva a actiunilor din
jurul sau. Servitorul lui Podkolesin, un alt rol de plan
secund, devine un personaj ce atrage atentia datorita
complexitatii rezolvarii sale de catre Serban Pavlu. Cu
expresii amuzante, mâncând tot timpul mere,
el e atent la ce se întâmpla în jur,
studiaza parca fiecare reactie a partenerilor, pe care
însa, nu le întelege, dar îl preocupa
nebunia lor. Excelenta este aparitia sa în fiecare
scena. Evident, ca jocul de înalta clasa al actorilor
stârnesc numeroase aplauze spontane ale publicului
în diverse momente.
Revenind la meritele regizorului rus Yuriy Kordonskiy,
în prezent profesor la Wesleyan University Connecticut,
SUA, trebuie sa atragem atentia viitorului spectator,
caruia îi recomandam acest spectacol, asupra câtorva
scene antologice. Stârnesc entuziasmul publicului,
prezentarea Agafiei petitorilor, ea purtând niste
sâni imensi de care se descotoroseste apoi cu naduf
sau oferta cadourilor pretendentilor, îmbratisarea
dintre Agafia si Podkolesin vegheata de prietenul sau,
tragerea la sorti a alesului, venirea celor cinci petitori
care au încropit o orchestra (Doru Ana cu un acordeon,
Ionel Mihailescu cu o chitara, cu un trombon Marius Chivu,
cu un fluier Cornel Scripcaru, iar la talgere, Victor
Rebengiuc) - o scena de un irezistibil haz si impresionantul
final al femeilor ce cânta o trista melodie amplificata
apoi de o voce din off. Am amintit doar câteva scene,
Casatoria fiind un spectacol ce oricui îi va face
o reala bucurie pentru întâlnirea cu teatrul
de calitate. Bine gândit regizoral si interpretat,
cu respect fata de scriitura lui Gogol, dezvaluind atent
si în termeni moderni continutul ce ramâne
actual pentru orice epoca, Casatoria este un eveniment
teatral al stagiunii, un spectacol ce va ramâne
mult timp în repertoriul Teatrului Bulandra prin
afluenta spectatorilor iubitori de teatru adevarat, de
teatru ce le merge direct la suflet, fara aberante pretentii
de a-i soca cu orice pret. Ileana Lucaciu, Timpul Liber
